Ai peste 18 ani?
Din păcate, nu ai acces
Phencyclidinul, cunoscut mai bine ca PCP, este o substanță sintetică dezvoltată inițial în anii 1950 ca anestezic pentru intervenții medicale. Scopul era de a crea un anestezic care să inducă pacienților o stare de conștiență fără durere, asemănătoare unei transe. Totuși, s-a observat rapid că PCP poate provoca efecte adverse grave, precum dezorientare, halucinații și agitație puternică, ceea ce a îngreunat utilizarea sa terapeutică. Deoarece substanța avea efecte secundare potențial periculoase, a fost interzisă pentru uz uman în anii 1960. În prezent, PCP este o substanță ilegală și este consumată de unii oameni ca drog recreațional datorită efectului său intens asupra psihicului și percepției. De obicei, drogul se găsește sub formă de pulbere, tablete sau lichid și este fie fumat, prizat, fie înghițit.
PCP face parte din grupa disociativelor și produce un efect puternic, adesea halucinogen. Substanța acționează direct asupra sistemului nervos central și modifică funcția neurotransmițătorilor din creier, ceea ce duce la o schimbare a percepției. Efectele pot varia considerabil și depind atât de dozaj, cât și de starea personală a consumatorului. PCP provoacă frecvent o separare între conștiință și senzația corporală, ceea ce duce la experiențe disociative. Acestea includ nu doar halucinații intense, ci și modificări semnificative ale percepției timpului și spațiului. Consumatorii relatează adesea o senzație ca și cum ar fi „în afara” propriului corp sau a mediului înconjurător. În doze mici, substanța poate avea un efect euforizant, însă în doze mai mari poate provoca stări extreme de anxietate sau chiar atacuri de panică. De asemenea, odată cu creșterea dozei, crește și probabilitatea ca PCP să declanșeze comportamente agresive sau incontrolabile, ceea ce face ca această substanță să fie periculoasă atât pentru persoana care o consumă, cât și pentru cei din jur.
PCP este o substanță solubilă în grăsimi, ceea ce are consecințe speciale asupra modului în care este stocată și eliminată din organism. Deoarece PCP se depozitează în celulele adipoase ale corpului, substanța poate rămâne în organism o perioadă îndelungată chiar și după consumul acut. Asta înseamnă că PCP nu este eliminat rapid, așa cum se întâmplă cu alte substanțe solubile în apă. În schimb, poate fi eliberat din nou în sânge prin efort fizic sau stres crescut, provocând astfel „flashback-uri” sau efecte neașteptate, chiar dacă ultima administrare a substanței a avut loc cu zile sau săptămâni în urmă. Această reintroducere în circulația sanguină poate declanșa din nou, în mod neașteptat și adesea neplăcut, efectele psihoactive ale PCP, ceea ce face ca această substanță să fie și mai imprevizibilă.
Detectarea PCP în organism depinde de mai mulți factori, inclusiv cantitatea consumată, frecvența consumului și condiția fizică individuală. În general, se aplică următoarele:
• Teste de sânge: PCP poate fi detectat în sânge aproximativ 1 până la 3 zile după consum.
• Probe de urină: Testele de urină pot depista PCP de obicei până la 7 până la 14 zile după consum. Totuși, în cazul consumului regulat, perioada de detecție poate fi semnificativ mai lungă.
• Analize de păr: În probele de păr, PCP poate fi identificat chiar și până la 90 de zile sau mai mult, ceea ce face această metodă potrivită pentru detectarea pe termen lung.
Deoarece PCP este solubil în grăsimi, timpii de detecție pot varia considerabil și pot fi mai lungi decât în cazul altor substanțe. Astfel, consumul poate fi identificat chiar și după câteva săptămâni la testele corespunzătoare, aspect relevant mai ales pentru testele antidrog la locul de muncă sau în instanță.
PCP este cunoscut în spațiul public drept „drogul zombi”, deoarece unii consumatori intră într-o stare asemănătoare unei transe și își pierd în mare măsură controlul asupra mișcărilor și comportamentului. Această denumire provine din faptul că substanța poate provoca la anumite persoane mișcări nefirești, rigide sau un mers greoi. În același timp, sub influența PCP, percepția durerii este mult diminuată, ceea ce poate duce la autovătămare fără ca persoana să-și dea seama. Unele relatări menționează izbucniri de furie imprevizibile sau comportament agresiv față de ceilalți, efecte atribuite acțiunii disociative și dezinhibante a PCP. În această stare, consumatorii pot reprezenta un pericol pentru cei din jur, deoarece pot avea reacții imprevizibile sau pot face gesturi autodistructive. Totuși, aceste efecte diferă de la o persoană la alta și nu pot fi anticipate cu exactitate, ceea ce face ca PCP să fie deosebit de imprevizibil și riscant.
Consumul regulat sau pe termen lung de PCP poate avea efecte grave și potențial ireversibile asupra sănătății psihice și fizice. PCP afectează în timp abilitățile cognitive și poate duce la tulburări psihice persistente. Unele dintre cele mai frecvente efecte negative pe termen lung includ:
• Anxietate cronică și depresie: Mulți consumatori pe termen lung dezvoltă probleme emoționale persistente, care pot continua chiar și după întreruperea consumului.
• Psihoze și simptome asemănătoare schizofreniei: Halucinațiile și tulburările de percepție provocate de PCP pot duce, după o perioadă îndelungată de consum, la tulburări psihotice reale.
• Afectarea memoriei și a capacității de învățare: PCP poate deteriora zone ale creierului responsabile de memorie și concentrare, ceea ce poate afecta semnificativ viața de zi cu zi și activitatea profesională.
• Izolare socială: Efectele psihice ale substanței și dependența duc adesea la izolare și pierderea contactelor sociale, deoarece persoanele afectate își pot pierde interesul pentru familie, prieteni și muncă.
Aceste consecințe pe termen lung fac din PCP o substanță deosebit de periculoasă, care poate provoca daune grave nu doar în timpul consumului, ci și mult timp după aceea.